jurnaldevrabiuta

Momentul declicului – momentul nostru – Momentul reusitei

Derulează în jos la conținut

In mintea noastra, a tuturor femeilor care luptam sau am luptat candva cu kilogramele in plus, la un moment dat s-a produs un declic. De cele mai multe ori acest moment nu este premeditat, ci apare pur si simplu. Atunci spunem stop, preluam controlul asupra corpului nostru, dar si asupra creierului. Ne asezam la o cafea cu noi insene si ne tinem o prelegere despre ce am fost, ce suntem si cum am ajuns in situatia in care nu ne mai putem privi in oglinda fara sentimentul de vinovatie si, desi suna dur, de repulsie si dezgust. Vor veni argumente precum timpul, banii, varsta, dar si contra-argumente precum sanatatea, stima de sine si femeia inca frumoasa, sexy si puternica, pe care nu am mai bagat-o in seama de mult timp si pe care am lasat-o sa se plafoneze. Acest declic se intampla de cele mai multe ori atunci cand ne privim in oglinda cu atentie si nu in graba diminetilor cand alergam catre serviciu, ori cu copiii la gradinita sau la scoala.
Elle Belle, intr-unul dintre multele ei momente de sinceritate fata de ea, dar si fata de voi ne povesteste despre momentul ei de trezire din aceasta transa a vietii, poate mult prea solicitanta pe alocuri.

„Eu nu am inventat diete si nici nu am descoperit roata, insa am descoperit drumul meu spre a fi EU! Si locul cel mai prielnic, cred eu, pentru a te vedea slabind, este baia. Si pentru ca stiu cat de greu este sa te zbati singura, imi doresc tare mult sa cred ca puteti invata toate sa va agatati. Da, ati citit bine, sa va agatati! Ce treaba a avut baia in toata treaba asta cu slabitul la mine?

Priviti

Locul acela in care iti supui privirea, ca vrei ‘au ba, torturii de a vedea un trup diform si trist. Da, stiu ce o sa spuneti ca-s rasfatata, dar va voi contrazice acum si va voi spune ca asa cum Ina Tcacenco a putut si poate face sport ajutandu-se până si de farfurii de plastic, doar sa faca port, la fel ati putea si voi.

Baia este despre cum spuneam mai sus, tortura sau placere. In plus, tot ea este si incaperea ce ne confera momentele noastre de respiro. Aici apare dezechilibrul…ca nu ne mai uitam in oglinda si parca nici nu ne mai vedem prin oglinjoarele mici. Si lumina chioara ca-i doar un bec aprins (celalalt s-a ars si nu sare nici un vecin sa il schimbe).

Baia e locul in care eu stiu sigur ca am vrut sa ma simt slabind si mi-am imaginat o Elle fina si subtirica, admirandu-si cei 40 de ani frumosi pe care ii are si bucurandu-se de ea si de viata ei.

Mi-am imaginat totul si am cladit asa: cum ajung intr-un an sa fiu eu si familia sanatosi si impreuna, eu sa revin la kg la care sa nu imi pun viata in pericol, sa am iubire si sa ofer, sa fiu iubita, sa rad, sa am prieteni langa mine, sa fac in continuare munca pe care o fac si sa imi reiau hobby-ul de a scrie (ordinea e pur alandala).

Iubiti clipele cu voi, faceti-le prietenoase si luminoase, vedeti-va asa cum sunteti acum si visati la cum veti fi peste nu multa vreme. Indrazniti sa va contraziceti prietenii si cunoscutii care nu mai cred ca sunteti la dieta, care nu mai cred ca veți reuși vreodată.

Eu m-am agatat, din aproape in aproape, de ceva sau cineva si sper ca nu am impovarat pe nimeni. M-am agatat de o baie pe care am amenajat-o cat am putut eu de calda (si respectand si barbatii familiei, deci totusi doar un colt), m-am agatat de o floare, de o vrabiuta, de o casuta, de alb si de coziness (caldura casei). M-am agatat de un vis, de o plutire….apoi v-am gasit pe voi, cele de care m-am agatat, dar si pentru care m-am proiectat in suport de care si voi sa va puteti agata cand aveti nevoie. Si imi continui drumul si sper sa ne sustinem unele de altele ca si pana acum. Sa ajutam sa urce in trenulet cat mai multe femei minunate, mame superbe, sotii perfecte, prietene sincere.

Poate imi veti spune (si sincer m-as bucura sa fie multe exceptii de la ce povestesc eu acum): „Schimbarea trebuie sa vina din noi, suntem puternice, nu ne trebuie o baie cu vrabiute ca sa luptam cu kilogramele. Asa, si ce daca am cantarul dosit dupa masina de spalat, il las acolo, sta detergentul bine pe el”. De unde stiu ca sunteti multe care asa ziceti in sinea voastra? De unde stiu asa bine? Pentru ca la fel a stat si la mine putin mai mult de un an de zile.
Haideti mai doamnelor si domnisoarelor, pe cine mintim noi aici? Pe cine pacalim? Vorbim aceeasi limba, dialectul poate sa difere, de la zona la zona 🙂
Ei uite ca am spus si eu povestea din jurul kilogramelor mele, sau mai bine zis, felul in care am reusit eu sa ma agat, cum spuneam si mai devreme.”
Femei diferite, cu mentalitati, activitati si vieti diferite, dar toate cu acelasi scop si de multe ori cu aceleasi trairi. Multe dintre voi veti zambi cu siguranta pentru ca am certitudinea ca va regasiti in cele povestite de Elle. Si daca va regasiti in povestea declicului sunt sigura ca va veti regasi peste ceva timp si in povestea reusitei.

Un răspuns la „Momentul declicului – momentul nostru – Momentul reusitei”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: