jurnaldevrabiuta

Dependența de zahăr – reală si greu de luptat cu ea

Derulează în jos la conținut

Ati incercat vreodata sa renuntati la dulce, chiar si pentru cateva zile? Cat de greu a fost?

Pentru un motiv sau altul, corpul nostru cere dulce mai mereu sau la cele mai nepotrivite ore. Sa aibă oare asta o legatura cu faptul ca peste 75% din produsele alimentare din supermarketuri contin zahar?

(„Zaharul este un aliment obtinut din sfecla de zahar sau trestia de zahar, cu un continut mare de zaharoza – un dizaharid solid, alb, cristalin, care ii confera un gust dulce pronuntat. Se digera repede, constituind o sursa rapida de glucoza – monozaharid folosit de celule pentru producerea de energie.”)

Prin prelucrarea sfeclei sau a trestiei de zahar, sunt indepartate toate celelalte substante nutritive si fibrele si se obtin cristalele de zahar.

„Daca esti cuminte si papi tot, daca iti faci temele sau curat in camera, iti da mama ceva dulce!”

Cate dintre noi nu am incercat sa ne recompensam astfel copiii si cate dintre noi nu ne-am recompensat astfel pe noi insene de nenumarate ori? Raspunsul se afla intre sistemul de recompensa de pe creier si cantitatea de dulce zaharos (sucroza) consumata de fiecare individ pe perioade determinate.

In creierul nostru avem un sistem sau centru de recompensa ce este stimulat de dopamina– un neurotransmitator pentru senzatia de placere. Zaharul activeaza acel centru de pe creier numit NUCLEUS ACCUMBENS, prin secretia de dopamina (pentru o intelegere mai simpla, dopamina este ca un mesager chimic sau neurohormon, eliberat de hipotalamus, care este responsabil de procesele metabolice si activitatile anatofiziologice).
Atunci cand consumul de zahar in orice forma este la cote normale, receptorii pentru dopamina functioneaza in parametri normali, creierul primind doza de placere conferita de dulce. De aici legatura psihologica si emotionala intre consumul de mancare de tip junk si noile comportamente alimentare de tip gurmand.

Ce ne face totusi sa mancam mai mult decat avem nevoie?

Dr. Robert Lusting, pediatru endocrinolog si proferor in cadrul universitatii California, arata ca de fapt cheia dependentei de zahar este data de consumul cronic de alimente dulci , procesate. Perioada exacta ce face trecerea de la consumul moderat la dependența este de trei saptamani.

Atunci cand stimulam in mod repetat receptorii pentru dopamina acestea ‘se raresc”, iar creierul nu mai primeste aceeasi cantitate de placere, iar prin urmare satisfactia creata de consumul de dulciuri descreste. Din dorinta de a obtine efectul si placerea anterioara, crestem involuntar si inconstient cantitatea de dulciuri. Prin urmare corpul nostru nu mai raspunde la fel mancarii consumate. Totusi acest lucru nu se intampla numai cu dulciurile, ci cu toate alimentele de tip fast-food, pateuri, salamuri s.a.m.d.

Veti fi poate mirati sa aflati ca secretul unui pate de casa cu gust autentic, nu este modul in care pregatesti ficatul si nici nu conteza prea tare daca il pui 30 de minute in lapte sau daca ai pus prea putina nucușoară, ci acea lingura de zahar, care ii da gustul dulceag. Cu 2-3 ani in urma am descoperit reteta perfecta de pate, care evident, continea si zahar si mi-a fost imposibil sa ma opresc din mancat.

Ceea ce este de luat in calcul este faptul ca zaharul stimuleaza acelasi centru de pe creier (nucleus accubens), la fel ca si cocaina, nicotina si alcoolul. Ultimii cinci ani de cercetari in domeniu au relevat ca zaharul creaza intr-adevar dependenta. Sigur ca marii producatori de alimente procesate stiu asta si fix pe acest lucru mizeaza atunci cand isi construiesc planul de marketing.

Mare atentie insa si la miere, sirop de agave sau orice alti indulcitori, pentru ca si ei actioneaza la fel in ceea ce priveste pattern-ul sistemului de recompensa si consumul la liber al acestor produse e la fel de rau ca si cel de zahar. Tutusi mierea are proprietati minunate si sper sa fac cat de curand un articol pe aceasta tema dar solutia este masura in toate.

Cred cu tarie ca atunci cand intelegem ceea ce se intampla in corpul nostru vom reusi sa mancam constient si responsabil si sa facem pasi spre sanatate. Confortul psihic poate fi dat de alte activitati, iar placerea o putem gasi in multe alte lucruri.

Nu traim ca sa manacam, ci mancam ca sa traim!

Text: Georgiana Nabbout

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: